Integral | IPS Teofan la pomenirea de 40 de zile a IPS Pimen: Intarit de sfinti sa incurajeze turma in vremuri grele - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2020 BISERICI.org

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Știri și Evenimente

Integral | IPS Teofan la pomenirea de 40 de zile a IPS Pimen: Întărit de sfinți să încurajeze turma în vremuri grele

[2020-06-27]
de Ștefana Totorcea

Părintele Mitropolit Teofan al Moldovei și Bucovinei a oficiat sâmbătă Sfânta Liturghie la Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou” din Suceava. Slujba a fost imediat urmată de pomenirea, la 40 de zile de la trecerea sa la cele veșnice, a Înaltpreasfințitului Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților.
Au mai participat Înaltpreasfințitul Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, Înaltpreasfințitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, Înaltpreasfințitul Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, Preasfințitul Ignatie, Episcopul Hușilor, Preasfintitul Macarie, Episcopul Europei de Nord, Preasfințitul Damaschin Dorneanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, Arhimandritul Melchisedec Velnic, Starețul Mănăstirii Putna.
După pomenirea de la Suceava, o parte din participanți s-au deplasat la Mănăstirea Sihăstria Putnei, unde, la mormântul Părintelui Arhiepiscop Pimen a fost oficiată slujba Trisaghionului.
În cuvântul ținut cu ocazia slujbei de pomenire de la Suceava, Părintele Mitropolit Teofan a evocat personalitatea Părintelui Arhiepiscop Pimen și slujirea sa în timpul regimului comunist ateu, o perioadă dificilă pentru Biserica Ortodoxă Română.
Redăm transcrierea integrală a cuvântului Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei și Locțiitor de Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților. Interitlurile aparțin redacției.
IPS Teofan: „A fost rânduit de Dumnezeu să-I fie slujitor în vremuri grele”
În aceste 40 de zile, în mintea multora, în inima celor mai mulți și pe buzele lor au fost rostite cuvinte ca: „Bunul nostru episcop ne-a părăsit”; „Suntem mai săraci”; sau „Ne-a lăsat Părintele Pimen orfani”. Aceste cuvinte sunt firești a fi rostite într-o clipă de plecare a celui care a fost multă vreme printre noi. În același timp, după cuvântul Sf. Ap. Pavel, noi nu suntem ca cei care nu avem nădejde. [Simțim] tristețe, dar mai presus de toate nădejde, căci Hristos a înviat și S-a făcut început al Învierii tuturor oamenilor. Și, în numele acestei credințe în Înviere, simțim că Înaltpreasfințitul Pimen e viu, și mai viu decât cei care suntem unii în fața altora acum.
Viața Înaltpreasfințitului Pimen se descoperă ca o înfățișare continuă în fața Dumnezeului Celui Viu. Avea parcă în sine chipul Sf. Proroc Ilie: ferm, necruțător adesea, rugător și postitor. Și îl auzim ca pe Sf. Proroc Ilie, zicând: „Astăzi mă voi înfățișa în fața Dumnezeului Celui Viu, Domnul Savaot, pe care totdeauna Îl slujesc”.
Candelă aprinsă înfățișată permanent înaintea Domnului
Înfățișare în fața Dumnezeului Celui Viu a fost viața vlădicului Pimen, pentru că a fost martor al iubirii lui Dumnezeu Tatăl revărsată peste lume. A fost următor Fiului lui Dumnezeu întrupat, Care a adus focul lui Dumnezeu pe pământ și dorit-a, zice Hristos, să-l vadă aprins în inimile multor oameni.
Acest foc a fost aprins în inima Înaltpreasfințitului Părinte Pimen și din acesta a aprins focul de credință, de nădejde și dragoste al multor inimi
Avem certitudinea, avem nădejdea că Dumnezeu l-a așezat în ceata drepților Săi. Această nădejde a mărturisit-o un om al lui Dumnezeu în ziua înmormântării Înaltpreasfințitului Pimen, când a simțit că a fost așezat în ceata drepților, mântuiților, sfinților lui Dumnezeu.
Și aceasta din trei motive: pentru că a păstrat tradiția Bisericii, pentru că a suferit mult și a răbdat multe. S-a înscris în tradiția Bisericii pe care a văzut-o vie în casa părinților săi, vie în mănăstirile nemțene sau bucovinene unde l-a rânduit Dumnezeu să viețuiască.
A văzut respectul față de tradiție la părintele său, Patriarhul Teoctist, căruia pentru o vreme i-a fost episcop vicar.
A suferit și a răbdat multe
A suferit mult și a răbdat multe, pentru că a fost rânduit de Dumnezeu să-I fie slujitor în vremuri grele, înainte de 1989. Era aici trimis și în celelalte județe ale Arhiepiscopiei Iașilor trimis fiind de Patriarhul Teoctist să sfințească bisericile pe care Părintele Patriarh, ajutat de vlădica Pimen, le ridica din temelie în acea vreme, le restaura cu sau fără îngăduința mai-marilor acelor zile.
Și vlădica Pimen mergea la sărbătorile de sfințire ale acestor lucrări uneori cu aprobare, de cele mai multe ori fără aprobare. De aceea, preoții l-au iubit foarte mult, fiindcă vedeau rodul muncii lor facute în condiții deosebit de grele binecuvântată de prezența unei slujbe arhierești.
A suferit mult și a răbdat multe, pentru că cine poate să cunoască sfâșierile lăuntrice ale vlădicului Pimen văzând Buconvina sfâșiată în două, văzând că Fondul Bisericesc pe care voia să-l așeze la temelia Bisericii nu a putut fi recuperat. Văzând multe dușmănii din interior sau din afară, trăind parcă experiența Sf. Ap. Pavel, care spunea despre lupte din afară și tensiuni multe dinlăuntru în epistola sa către corinteni.
A avut însă ajutor pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. A avut-o pe Sfânta Parascheva, pentru că, trebuie spus, Înaltpreasfințitul Pimen, timp de patru ani, a condus în numele Părintelui Patriarh Teoctist, Arhiepiscopia Iașilor, care în acea vreme cuprindea și județul Suceava.
Părintele Patriarh, în 1987-1990 era la București și îl lăsase aici în Moldova ca om de încredere, candelă aprinsă, pe [cel care era] Preasfințitul Episcop vicar Pimen pe atunci.
I-a avut alături pe sfinții ocrotitori ai Moldovei și Bucovinei
Și Sfânta Parascheva i-a fost întăritor în lupta sa pentru mergerea pe cale, aici la Suceava [i-a fost] Sf. Ioan cel Nou, iar la Putna Dreptcredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt. Pentru că vlădica Pimen avea conștiința că numai rugăciunile, precum cele al e Sfintei Parascheva, pot ajuta schimbarea în bine a mersului lumii.
Știa Părintele Arhiepiscop că doar jertfa precum cea a Sfântului Ioan cel Nou cutremură datele istoriei și că doar morminte sfinte precum cel al dreptmăritorului voievod deschid în cele din urmă perspectiva porților Împărăției Cerurilor.
„Pimen” înseamnă în greac㠄păstor”
Nu știm foarte mulți poate că termenul de „pimen” în limba greacă înseamn㠄păstor”. A fost păstorul preoților și credincioșilor din parohii, conștient fiind că acolo se află desfășurarea în esență a vieții Bisericii.
A fost păstorul călugărilor și călugărițelor din sfintele mănăstiri, el fiind poate printre ultimii arhierei cu înfățișare evidentă de călugăr. Dacă îl vedeai, ziceai că este călugăr. Doar dacă știai că este și arhiereu îl așezai în rândurile preasfințiților sau înaltpreasfințiților părinți, pentru că știa că inima Bisericii este mănăstirea.
A fost păstor al copiilor precum a fost și al bătrânilor. Pe cei din urmă a fost voința lui Dumnezeu să nu-i părăsească nici în moarte, să-i însoțească pe bătrânii care au plecat înainte de vreme în aceste ultime luni. A dorit parcă să nu se despartă nici în plecarea sa împreună cu ei în Împărăția Cerurilor.
Dumnezeu să-i răsplătească toată osteneala. Să-i ierte păcatele pe care, ca om, le-o fi săvârșit în această viață.
Să-L roage pe Dumnezeu pentru eparhia pe care a păstorit-o, ca să meargă mai departe – arhiereu, preoți, călugări și credincioși – pe aceeași cale pe care el a bătătorit-o. El, Pimen, păstorul cel bun, care cunoștea oile sale și oile sale cunoșteau glasul lui, le-a dus timp de 30 de ani spre pășuni bune și și-a dat viața, precum spune Domnul Hristos, pentru oile și păstoriții săi.
Dumnezeu să-l odihnească în pace! Veșnica pomenire!
În 27 iunie s-au împlinit 40 de zile de la plecarea Arhiepiscopului Pimen al Sucevei și Rădăuților la Domnul, după ce a contractat noul coronavirus în timpul pandemiei de COVID-19.
Părintele Arhiepiscop Pimen s-a născut în 1929 la Greabănu, județul Buzău. A fost tuns în monahism în 1951 și hirotonit ieromonah în 1957. În 1978 și 1979 a slujit la Reprezentanța Patriarhiei Române de la Ierusalim, iar apoi a fost Episcop vicar al Arhiepiscopiei Iașilor. A fost ales Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților în 1991, după reînființarea acestei eparhii.
În semn de omagiu pentru activitatea ierarhului, ziua de sâmbătă, 27 iunie, a fost declarată zi oficială de doliu de Consiliul Local în întreg Municipiul Suceava. Instituțiile publice din oraș au coborât drapelele în bernă.

Sursa: www.Basilica.ro


Contor Accesări: 37, Ultimul acces: 2020-07-08 06:39:03