Fortareata din pustiu (14), de Cornelius Greising - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2020 BISERICI.org

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Știri și Evenimente

Fortăreața din pustiu (14), de Cornelius Greising

[2010-12-31]
(Eseu biblic) (14)

2. Substituirea simbolică a ispășirii

Schimbarea sistemului ilustrativ al preoției, la trecerea istoriei biblice de la Vechiul la Noul Testament, este prima modificare din cadrul Sanctuarului. Preoția dependentă de Sanctuar (preoția lui Aaron) se transformă în preoția independentă de Sanctuar (preoția lui Melhisedec).

Schimbarea preoției implică, la rândul ei, schimbarea simbolisticii ispășirii. De la simbolul jertfei de ispășire din Vechiul Testament se trece la simbolul Sfintei Cine din Noul Testament.

2.1. JERTFA ISPĂȘITOARE

Jertfa ispășitoare are loc în cadrul Sanctuarului. Un model ilustrativ care constă în prezentarea celor două princii ale mântuirii, principiul moral și pincipiul penal

- Principiul moral al mântuirii constă în fenomenul pocăinței umane: un principiu exprimat prin gestul punerii mâinii pe capul animalului de jertfă.

- Principiul penal al mântuirii constă în fenomenul iertării divine: un principiu exprimat prin gestul junghierii animalului de jertfă.

Imaginea jertfei ispășitoare ilustrează mântuirea în condițiile trupului nejertfit al Domnului Hristos, în timp ce imaginea Sfintei Cine ilustrează mântuirea în condițiile trupului jertfit al Domnului Hristos.

2.2. SFÂNTA CINĂ
Există în discuție faptul că Sfânta Cină substituie Sărbătoarea Paștelor din Vechiul Testament, nu jertfa ispășitoare. Contraargumentul constă în faptul că Sărbătoarea Paștelor nu are un caracter ispășitor. Este o sărbătoare care nu are loc în Sanctuar, în sistemul preoțesc, nefăcând parte din modelele ispășitoare ale Vechiului Testament. Prepararea Mielului pascal are loc acasă, cu întreaga familie, fără scop iertător. Numai israeliții care au posibilitatea și ocazia să se deplaseze, în lungi călătorii, se întâlnesc în jurul Sanctuarului. Sensul simbolic al Paștelor se referă la trecerea israeliților din împărația păcatului și a morții (simbolizată prin Egipt), în împărăția neprihănirii și nemuririi (simbolizată prin Canaan). O trecere printre ușiori ușilor, care sunt unse cu sângele Mielului pascal. Tot la Paște tinerii evrei se încadrează în sistemul religios israelian. O sărbătoare care ilustrează trecerea din genealogia primului Adam (simbolul Egiptului), în genealogia Celui de-al doilea Adam (simbolul Canaanului). Sărbătoarea Paștelor este sinonimă cu Botezul Noului Testament.

Sfânta Cină are loc după desființarea Sanctuarului. Un model ilustrativ care constă, de asemenea, ca și jertfa ispășitoare, în prezentarea celor două principii ale mântuirii, prin intermediul celor două gesturi proprii:

- Principiul moral al mântuirii constă în fenomenul pocăinței umane: un principiu exprimat prin gestul Spălării Picioarelor.

- Principiul penal al mântuiri constă în fenomenul iertării divine: un principiu exprimat prin gestul Pâinii și a Vinului.

A. Principiul moral al Sfintei Cine – Spălarea Picioarelor

A venit deci la Simon Petru. și Petru I-a zis: “Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele ?” Drept răspuns, Isus i-a zis: “Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea”… Deci, dacă Eu, Domnul și Învățătorul vostru, v-am spălat picioarele, și voi sunteți datori să vă spălați picioarele unii altora – Ioan. 13, 6-7. 14.

Spălarea Picioarelor constituie modelul simbolic de refacere a ordinii libere perturbate de către om. O refacere care se rezumă la redresarea raporturilor dintre sine și aproapele. Și anume, necesitatea de a privirea pe aproapele mai presus de sine.

Fiecare să privească pe altul mai presus de el însuși - Fil. 2, 3.

Principiul de mai sus pornește de la faptul că sinele reprezintă o “parte” a lumii umane. La rândul lui, aproapele reprezintă și el o “parte” a lumii umane. Și totuși, fiindcă aproapele este factorul prin intermediul căruia sinele intră în contact cu lumea umană, reprezintă, pentru acesta, “întregul” uman. O calitate relațională, pentru care aproapele are o valoare superioară sinelui. Mai precis, apropele are valoarea sa proprie, de “parte”, plus “întregul” lumii, care se află în spatele acestuia. Adică valoare de reprezentant al “întregului”. În realitate, fiecare om este aproapele celuilalt, și celălalt este aproapele celui dintâi. Ca atare, trebuie să privim pe ceilalți mai presus de noi înșine, și ceilalți să ne priveasă mai presus de ei înșiși: respectul uman reciproc.

Spălarea Picioarelor pune în lumină tocmai acest principiu de realizare deplină a ordinii libere a lumilor conștiente. Un ritualul care funcționează cu cele două gesturi esențiale: gestul simbolic pentru categoria de “parte” (sinele) și gestul simbolic pentru categoria de “întreg” (aproapele).

a. Gestul simbolic pentru categoria de “parte” (sinele)

Persoana care spală picioarele confratelui său reprezintă, în mod simbolic, calitatea de sine sau de “parte”. În timp ce, persoana care este spălată pe picioare constituie, în mod simbolic, calitatea de aproape sau de “întreg”.

O postură prin care cel care spală picioarele își manifestă principiul biblic de a privi pe aproapele său mai presus de sine. În consecință, pentru a-și ilustra simbolic această atitudine necesară, spală picioarele perechii sale ritualice.

Persoana care spală picioarele prototipului să simbolic al lumii umane, din fața lui, trebuie să recunoască, din profunzimea sufletului, că n-a respectat acest principiu biblic față de aproapele său, și, totodată, față de întreaga lume.

b. Gestul simbolic pentru categoria de “întreg” (aproapele)

Persoana căreia i se spală picioarele reprezintă, așa cum s-a spus, modelul “întregului” uman (aproapele). O situație care îi oferă posibilitatea ca, în această calitate să beneficieze momentan de o poziție privilegiată. Deorece respectul trebuie să fie reciproc, persoana respectivă trebuie să părăsească locul privilgiat, de “întreg”, de pe scaun, și să preia funția de “parte” și să-i spele celuilalt picioarele.

Privind în general, fiecare om are valoare de “parte”. Valoarea de “întreg” nu este specifiă nimănui. Calitatea de “întreg” este relațională și este îmbrăctă pe rând, doar în relația socială. Este vorba despre bine cunoscutul și mult discutatul respect reciproc. Nobila formă de sporire valoriă a fiecărui om de către celălalt. Nimeni nu poate căpăta în mod permanent numai rolul de “parte”, și nici rolul permanent numai de reprezentant al „întregului”. Aceasta este porunca divină ascunsă în gesticulația simbolică a Spălării Picioarelor. Un motiv pentru care acest ritual nu este un act de umilință care ofenseazĂŁ demnitatea umană, deoarece conține relația reciprocității. Unica formă de manifestare deplină a demnității și egalității umane.

Pentru că eu v-am dat o pildă ca și voi să faceți cum am făcut și Eu - Ioan 13, 15.

Spălarea Picioarelor reprezintă, în cadrul Sfintei Cine, o manifestare egală cu declararea pocăinței umane, în cel mai profund înțeles al cuvântului: recunoașterea, regretarea și părăsirea totală a atitudinii de “neprivire” de către fiecare dintre noi a aproapelui mai presus de sine însuși. O manifestare sinonimă cu nașterea din nou, cu ajutorul divin-educațional al Duhului Sfânt. Are loc astfel separarea persoanei respective, în cadrul Spălării Picioarelor, în două componente juridice – omul vechi și omul nou – constituind condiția trecererii la cea de-a doua fază a Sfintei Cine, și anume, la principiul penal: Pâinea și Vinul:

B. Principiul penal al Sfintei Cine – Pâinea și Vinul
Pe când mâncau ei, Isus a luat o pâine; și, după ce a binecuvântat, a frânt-o, și-a dat-o ucenicilor, zicând: “Luați, mâncați; acesta este trupul Meu”. Apoi a luat un pahar, și, după ce a mulțumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: “Beți toți din el; căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulți, spre iertarea păcatelor – Mat. 26, 26-28.

Faza penală a Sfintei Cine urmărește soluționarea problematicii juridice punitive a omului vechi și a problematicii juridice existențiale a omului nou. Adică a celor două secvențe umane – omul vechi și omul nou – rezultate în timpul Spălării Picioarelor. Modelul ritualic penal constă în două simboluri sucesive: gestul simbolic pentru categoria omului vechi (ingerarea Pâinii) și gestul simbolic pentru categoria omul nou (ingerarea Vinului).

Și după Lege, aproape totul este curățit prin sânge; și fără vărsare de sânge nu este iertare –Evr. 9, 22)

a. Gestul simbolic pentru categoria omului vechi – ingerarea “Pâinii”

Pâinea vizează în mod unic nevoile juridice ale omului vechi. Secvența omului vechi și secvența omului nou au un singur trup. Din această cauză, trupul Domnului Hristos trebuie atașat numai omului vechi, pentru a constiui personalitatea spirip-trup a acestuia. Omul nou are trupul său propriu. Și n-are nevoie de trupul Domnului Hristos. Prin urmare, numai secvența omului vechi, o expresie spirituală care se află în conflict cu Legea divină și care trebuie să fie condamnată, are nevoie de trupul jertfit al Domnului Hristos. În sistemul preoțesc melhisedechian, simbolul trupului jertfit al Domnului Hristos este pâinea (Gen. 14, 18).

Știm bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El – Rom. 6, 6 p.p.

Ingerarea pâinii reprezintă, așadar, solicitarea trupului jertfit sau a trupului de împrumut al Domnului Hristos, un trup care se atașează juridic la secvența spirituală a omului vechi. Prin trupul jertfit al Domnului Hristos, se emite simbolic deizia nimicirii omului vechi.

b. Gestul simbolic pentru categoriei omului nou – ingerarea “Vinului”

Vinul vizează în mod unic nevoile omului nou. Înzestrarea acestuia, prin Domnul Hristos, cu nemurire, pentru eliberarea sa de secvența omului vechi. Omul nou are propriul său trup și nu are nevoie de trupul lui Hristos, ci dor de sângele lui. În sistemul preoției melhisedechiene, persoana Domnului Hristos este simbolizată, de asemenea, prin vin (Gen. 14, 18). Acordarea dreptului la Pomul vieții. Un fapt declarat de El Însuși în formula de ilustrare a primei Sfinte Cine cu grupul ucenicilor Săi.

Căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou – Mat. 26, 28 p.p.

În concluzie, Sfânta Cină este un model ritualic ilustrativ al mântuirii. Ca model ritualic, nu poate oferi nimănui altceva decât cunoașterea prin gesturi a cerințelor morale și penale ale mântuirii. Este necesară aplicarea în practică a modelului respectiv.

A considerea Sfânta Cină un scrament este o greșeală. Ideea că în timpul acestui ritual se produc schimbări miraculoase, în ființa umană, nu corespunde realității. Fastul în care se desfășoară de obicei, nu este necesar. Ci doar o atmosferă de solemnitate. Trebuie să înțelegem mesajul acestui simbol. A-l executa trimestrial fără explicația necesară, reprezintă o pierdere, nu un câștig. Sfânta Cină este modelul ilustrativ al refacerii Legământului încălcat. Un mod de-a ne aminti de cerințele mântuirii.

Se poate spune chiar, că, dacă există o corectă înțelegere teoretică a modelului Sfintei Cine, și o aplicare practică personală, în întreaga viață, nici nu mai este nevoie de executarea ritualică periodică. Fiindcă Sfânta Cină este doar amintirea unui model. Este suficientă exercitarea ritualică o singură dată pe an, cu prezentarea principiilor modelului respectiv.

Sursa: www.InterCer.net


Contor Accesări: 703, Ultimul acces: 2020-07-13 08:43:54