Papa Francisc: Sa urmam exemplul leprosului si al lui Isus - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2021 BISERICI.org

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Știri și Evenimente

Papa Francisc: Să urmăm exemplul leprosului și al lui Isus

[2021-02-14]
Rugăciunea Angelus
Atât leprosul cât și Isus – conform pericopei evanghelice de astăzi din ritul latin – se arată a încălca normele vremii, a subliniat Papa Francisc astăzi, invitând la urmarea exemplului lor și explicând și de ce. Iată alocuțiunea papală, după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro.

Iubiți frați și surori, bună ziua!
Este frumoasă piața cu soare! Este frumoasă! Evanghelia de astăzi (cf. Mc 1,40-45) ne prezintă întâlnirea dintre Isus și un om bolnav de lepră. Leproșii erau considerați impuri și, conform prescrierilor Legii, trebuiau să rămână în afara centrului locuit. Erau excluși de la orice relație umană, socială și socială: de exemplu, nu puteau să intre în sinagogă, nu puteau să intre în templu, chir și religios. În schimb, Isus îl lasă pe acel om să se apropie, se înduioșează, ba chiar întinde mâna și îl atinge. Aceste lucru este inimaginabil în acel timp. Astfel, El realizează vestea bună pe care o vestește: Dumnezeu s-a apropiat de viața noastră, îi este milă de destinele omenirii rănite și vine să dea la o parte orice barieră care ne împiedică să trăim relația cu El, cu ceilalți și cu noi înșine.
S-a apropiat… Apropiere. Amintiți-vă bine de acest cuvânt, apropiere. Milă: evanghelia spune că Isus văzându-l pe lepros, i s-a făcut milă. Și duioșie. Trei cuvinte care indică stilul lui Dumnezeu: apropiere, milă, duioșie. În acest episod putem vedea dou㠄încălcări” care se întâlnesc: încălcarea leprosului care se apropie de Isus – și nu putea face aceasta – și Isus care, mișcat de milă, îl atinge cu duioșie pentru a-l vindeca – și nu putea face aceasta. Amândoi sunt niște persoane care încalcă. Sunt două încălcări.
Prima încălcare este cea a leprosului: în pofida prescrierilor Legii, el iese din izolare și vine la Isus. Boala sa era considerată o pedeapsă divină, însă, în Isus, el poate să vadă o altă față a lui Dumnezeu: nu Dumnezeul care pedepsește, ci Tatăl milei și al iubirii, care ne eliberează de păcat și niciodată nu ne exclude de la milostivirea Sa. Astfel acel om poate să iasă din izolare, pentru că în Isus îl găsește pe Dumnezeu care împărtășește durerea Sa. Atitudinea lui Isus îl atrage, îl determină să iasă din el însuși și să îi încredințeze lui istoria sa dureroasă. Și permiteți-mi aici un gând către atâția preoți duhovnici buni care au această atitudine: de a atrage oamenii, atâția oameni care se simt nimic, se simt „la pământ” din cauza păcatelor lor… Însă cu duioșie, cu milă… Buni acei duhovnici care nu sunt cu biciul în mână, ci numai pentru a primi, a asculta și a spune că Dumnezeu este bun și că Dumnezeu iartă mereu, că Dumnezeu nu încetează să ierte. Pentru acești duhovnici milostivi cer astăzi, vouă tuturor, să îi aplaudăm, aici, în piață, toți. [aplauze]
A doua încălcare este cea a lui Isus: în timp ce Legea interzicea atingerea leproșilor, El se înduioșează, întinde mâna și îl atinge pentru a-l vindeca. Cineva ar spune: a păcătuit, a făcut ceea ce interzice legea, este unul care o încalcă. Este adevărat, e unul care o încalcă. Nu se limitează la cuvinte, ci îl atinge. A atinge cu iubire înseamnă a stabili o relație, a intra în comuniune, a te implica în viața celuilalt până acolo încât să îi împărtășești și rănile. Cu acest gest, Isus arată că Dumnezeu care nu este indiferent, nu stă la „distanță de siguranță”; mai mult, se apropie cu milă și atinge viața noastră pentru a o vindeca prin duioșie. Este stilul lui Dumnezeu: apropiere, milă și duioșie. Încălcarea lui Dumnezeu; în acest sens este un mare încălcător.
Frați și surori, și astăzi în lume atâția frați ai noștri suferă din cauza acestei boli, boala Hansen, sau altor boli și condiții la care este asociată din păcate o prejudecată socială. „Acesta este un păcătos!” Gândiți-vă la acel moment (cf. Lc 7,36-50) când a intrat la ospăț acea femeie și a aruncat pe picioarele lui Isus parfum. Ceilalți spuneau: „Dacă acest ar fi un profet ar fi conștient, ar cunoaște cine este această femeie: o păcătoasă”. Disprețuirea. În schimb Isus primește, ba chiar primește: „Păcatele îți sunt iertate”. Duioșia lui Isus. Și prejudecata socială de a-i îndepărta pe oameni prin cuvântul: „Acesta este un impur, acesta este un păcătos, acesta este un înșelător, acesta…” Da, uneori este adevărat, însă a nu pre-judeca. Fiecăruia dintre noi i se poate întâmpla să experimenteze răni, eșecuri, suferințe, egoisme care ne închid în fața lui Dumnezeu și a celorlalți, deoarece păcatul ne închide în noi înșine, de rușine, de umiliri, însă Dumnezeu vrea să deschidă inima. În fața la toate acestea, Isus ne vestește că Dumnezeu nu este o idee sau o doctrină abstractă, ci Dumnezeu este Cel care se „infecteaz㔠cu umanitatea noastră rănită și nu îi este frică să vină în contact cu rănile noastre. „Dar, părinte, ce spuneți? Că Dumnezeu se infectează?” Nu o spun eu, o spune Sfântul Paul: s-a făcut păcat (cf. 2Cor 5,21). El care nu este păcătos, care nu poate păcătui, s-a făcut păcat. Privește cum s-a infectat Dumnezeu pentru a se apropia de noi, pentru a avea milă și pentru a face să înțeleagă duioșia Sa. Apropiere, milă și duioșie.
Pentru a respecta regulile bunei reputații și ale obiceiurilor sociale, noi reducem adesea la tăcere durerea sau îmbrăcăm măști care o camuflează. Pentru a face să se potrivească toate calculele egoismelor noastre sau legile interioare ale fricilor noastre, nu ne implicăm prea mult în suferințele celorlalți. În schimb să îi cerem Domnului harul de a trăi aceste dou㠄încălcări” din Evanghelia de astăzi. Cea a leprosului, pentru ca să avem curajul de a ieși din izolarea noastră și, în loc de a rămâne acolo să ne plângem de milă sau să plângem eșecurile noastre, plângerile, și în loc de aceasta să mergem la Isus așa cum suntem: „Doamne, eu sunt așa”. Vom simți acea îmbrățișare, acea îmbrățișare a lui Isus atât de frumoasă. Și după aceea încălcarea lui Isus: o iubire care ne face să mergem dincolo de convenții, care ne face să depășim prejudecățile și frica de a ne amesteca în viața celuilalt. Să învățăm să fim „încălcători” ca aceștia doi: ca leprosul și ca Isus.
Să ne însoțească pe acest drum Fecioara Maria, pe care acum o invocăm în rugăciunea Angelus.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori,
Privesc mereu cu recunoștință la angajarea celor care colaborează în favoarea migranților. Le mulțumesc tuturor pentru ceea ce fac pentru migranți. Astăzi, în mod deosebit, mă asociez cu Episcopii din Columbia exprimând recunoștință pentru decizia autorităților columbiene de a implementa Statutul de Protecție Temporară pentru migranții venezuelani prezenți în țară, favorizând primirea, protecția și integrarea lor. Și aceasta nu o face o țară foarte bogată, supradezvoltată, nu, o face o țară cu atâtea probleme, de dezvoltare, de sărăcie, de pace, aproape 70 de ani de gherilă… Însă cu această problemă a avut curajul de a privi la acei migranți și de a face acest statut. Mulțumesc Columbiei. Mulțumesc!
Astăzi, sărbătoarea Sfinților Ciril și Metodiu, evanghelizatori ai popoarelor slave, proclamați de Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea co-patroni ai Europei, salut cu afect toate comunitățile care trăiesc în teritoriile evanghelizate de sfinții frați. Mijlocirea lor să ajute la găsirea de noi căi pentru a comunica evanghelia. Nu le-a fost frică, acestor doi, să găsească noi căi pentru a comunica evanghelia. Și mijlocirea lor să crească în Bisericile creștine dorința de a merge spre unitatea deplină respectând diferențele. Și nu poate lipsi astăzi, ziua Sfântului Valentin, să îndrept un gând și o urare logodnicilor, celor îndrăgostiți: îi însoțesc cu rugăciunea mea și îi binecuvântez.
Și acum salutul meu se îndreaptă spre voi, credincioși din Roma și pelerini. Vă că sunt francezi, mexicani, spanioli, polonezi… Bun-venit tuturor! Multe salutări! Miercurea următoare vom începe Postul Mare. Va fi un timp favorabil pentru a da un sens de credință și de speranță crizei pe care o trăim. Și nu vreau să uit cele trei cuvinte care ne fac să înțelegem stilul lui Dumnezeu. Să nu uităm: apropiere, milă, duioșie. Spunem împreună? Apropiere, milă, duioșie. Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere. Mulțumesc!

Sursa: www.Catholica.ro


Contor Accesări: 34, Ultimul acces: 2021-04-15 02:39:57